You take the pain I feel

Titlul l-am pus pentru că-mi place melodia ASTA. Şi nu, nu are nicio legătură cu conţinutul postării.
Am primit două lepşuţe şi m-am gândit că ar fi bine să le fac.

Prima este de la Alexandra, iar cealaltă am primit-o de la Chucky. Mulţumesc fetelor. ^ ^

Leapşa #1

1. Care este ultima persoană pe care ai îmbrăţişat-o?
     Mătuşa mea.

2. Ce meserie nu ai vrea niciodată să ai?

    Grea întrebare. Idk, programator?:))

3. Un obiect pe care vrei să-l arunci şi uiţi mereu.

     Vreau să arunc câteva reviste, dar nu mă-ndur. Aştept să le ducă tata la reciclat. :))

4. Aminteşte-ţi ceva dintr-o carte fără să deschizi cartea (un vers, fragment, dialog etc.)

    ,,Nu-l tăia! Poartă-l prins sus!''; Dimitri e aşa de dulce. xD

5. Ai o părere bună despre tine în general?

    Uneori da, alteori nu. E bine să ai încredere în tine, indiferent de părerea celor care te urăsc.

6.  Ai pus piedică cuiva vreodată?
 
     Când eram mai mică, da. =))

7.  Ce-ţi place cel mai mult la blogul meu?
   
     Stai să arunc un ochi.

8.  Ceva la care nu poţi să renunţi(obiecte, oameni etc.)

     Nu pot să renunţ la cei pe care îi iubesc şi nici nu vreau să fac asta. Şi nu pot să renunţ la scris, citit, la desen, la muzică şi ciocolată.

9.   Cea mai importanta persoana din viata ta este legata si aproape omorata de un asasin iar la o distanta egala de tine in partea opusa se afla o bomba care va exploda in doua minute , ai de ales , salvezi persoana sau dezamorsezi bomba care e in stare sa distruga intreaga omenire ? 
      Păi, stai aşa. Dacă nu dezamorsez bomba, persoana în cauză va muri şi ea odată cu restul. Cred că dezamorsez bomba şi apoi merg să îl/o salvez? :-?

10. Care este iniţiala băiatului de care eşti îndrăgostită? ( Trecutul fiind menţionat doar dacă nu există nimeni în prezent- a se specifica asta).
        
       Nu sunt îndrăgostită. Nu mai are rost să fiu. Adică, serios, de ce mi-aş umple capul cu gânduri despre el când aş putea să fac ceva util? Oricum nu mă vede şi nu mă va vedea vreodată mai mult decât o prietenă.

11.  Cine n-ai vrea să-ţi citească vreodată blogul?

       Unii din colegii de la liceu.

12.   Un sfat prietenesc pentru persoana de la care-ai luat leapşa.

       Sunt naşpa când vine vorba să dau sfaturi. Doar fii tu însuţi!

13.   Formula de încheiere pe care o foloseşti întotdeauna.

        Bye! >:D< 



   Leapşa #2


       1. Pune imaginea pe blogul tău. 
                       

2. Menţionează persoana care te-a nominalizat.

Chucky, am menţionat-o mai sus. :D

3. Spune 7 lucruri despre tine.

1. Dacă mă deranjezi în timp ce scriu şi-mi pierd ideea din cauza ta, s-ar putea să te urăsc pe viaţă.*metaforic vorbind*

2. Ador ciocolata de orice fel, mai puţin cea cu stafide. :))

3. Urăsc filmele de acţiune, în schimb, îmi plac comediile romantice. =))

4. Mă enervez uşor dar nu pot sta supărată mult pe persoana care m-a enervat.

5. Ador muzica. E ca un drog pentru mine. 

6. Sunt schimbătoare şi să vă spun un secret: cu cât întâlnesc mai mulţi oameni, cu atât iubesc animalele mai mult.

7. Ştiu că nu interesează pe nimeni, dar sunt în zodia racului şi mi se potrivesc perfect toate caracteristicile acestei zodii. 

4. Nominalizează 15 persoane.

Mi-e lene să vă nominalizez. Poate să o ia oricine vede leapşa asta şi îmi urmăreşte blogul. 

        

O zi obişnuită din viaţa mea plictisitoare...

Mă trezesc...

Sunt nemulţumită de ceea ce văd în oglindă:
 

... dar bag în mine ca o vacă:

       
    Apoi intru în criză că nu am cu ce să mă-mbrac...

   ...şi sfârşesc prin a-mi lua aceleaşi haine ca şi ieri.

În autobuz, e naşpa şi înghesuială...

... dar mă consolez cu muzica mea.
  

   
Când ajung la liceu, iar prietenii mei nu sunt acolo, sunt ceva gen:

După lungi aşteptări, apar şi ei... iar eu sunt ceva gen hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii :D

Când tipul care-mi place apare şi el mă prefac că nu l-am văzut şi aştept să mă salute...

... se întâmplă minunea:

În timpul orelor obişnuite...

Înaintea orei de mate...

în timpul orei de mate asta se întâmplă în capul meu:

După ora groazei, prietenii încearcă să mă târască afară şi le răspund cam aşa:

... dar, in the end, mă las târâtă... şi încerc să fiu amuzantă dar eşuez.

Ora de informatică e preferata mea, pentru că pot să vorbesc cu el şi să fiu ceva gen:

Mergem împreună acasă şi la despărţire vreau să fac asta...

...dar sfârşesc prin a-mi lua la revedere în cel mai banal mod posibil.

Când ajung acasă încerc să-mi fac temele...

... butonez un pic calculatorul...

... şi mă bag la somn, aşteptând o nouă zi din viaţa mea tristă.

We go allong so well, we're like ,,soul mates'', but, you know... i friendzoned you 'cause i'm not attracted#fuck you then

   Şi vreau să te bag în seamă, dar nu eşti online. Şi vreau să te sun, dar, mai bine nu... Îţi urăsc statusurile, pentru că ştiu că toate se referă la ea, şi nu la mine. Deşi spui că o urăşti, ştiu că te gândeşti la ea încă. Nu-mi pasă ce spui tu. Te cunosc şi ştiu c-o iubeşti. O să vă-mpăcaţi voi.

   Aproape că urăsc ce-am devenit, că m-ai schimbat în felul ăsta. Ai avut dreptate, eu nu eram aşa. Şi nu eşti singurul care a observat că m-am schimbat, ci şi vreo două persoane, dar şi eu am făcut asta. E numai vina ta că m-ai adus la pragul ăsta. Crede-mă, când te-am întâlnit prima oară, nu credeam că o să mă ataşez de tine aşa tare. Dar... s-a întâmplat. Şi nu pot s-o controlez.
    Urăsc că, atunci când mă bagi în seamă, eşti atât de prost încât să mă-ntrebi ce fac, să mă laşi să-ţi răspund, apoi să mă laşi ca proasta, să aştept să-mi mai scrii ceva. Te urăsc pentru că mă faci să râd aşa tare, că mă faci să mă comport ca o lunatică şi că mă faci să roşesc şi tu găseşti asta drăguţ. Te urăsc pentru că-mi faci complimente ,,ascunse'' şi pentru că te cunosc aşa bine. Trebuie să recunoşti că nu mă poţi minţi. Te urăsc, din nou, pentru că eşti pervers, pentru că ai cap, dar eşti un leneş. Şi te urăsc pentru că eşti prost, faci lucruri necugetate, pentru că te-ai comportat, câteodată, cu mine, cam urât şi pentru că ai recunoscut-o. Aştept să-ţi cer scuze, să ştii. Şi să nu mai fi aşa prost şi orgolios. Şi te urăsc pentru că eşti ca mine... sau eu sunt ca tine. Mă rog.

      Eşti prost şi ştii asta foarte bine. Ai fost măgar, dar te-am iertat de fiecare dată. Dar clipele când ne-am simţit bine amândoi au contat mai mult pentru mine. Ar trebui să mă apreciezi mai mult o fată care încă ţine la tine după tot ce-ai făcut. Dar nu mă aştept la asta de la tine.
   

 

Când eram copii...

... credeam că toate mamele vitrege sunt rele, pentru că aşa citisem în Albă-ca-Zăpada
... spuneam în engleză uan, ciu, tri
... nu ştiam ce-i ăla internet
... credeam că, mai demult, oamenii erau în alb şi negru, pentru că aşa erau pozele
... părinţii noştri ne trăgeau cu săniuţele
... ne minunam de fiecare dată când stăteam mult în baie şi aveam degetele ca nişte prune bătrâne
... luam noroi din curte sau din grădină şi ne prefăceam că găteam
... ne jucam de-a mama şi de-a tata
... făceam hăinuţe păpuşilor
... 69 era doar un număr
... primeam pufuleţi la grădiniţă şi mergeam afară ca să-i mănânc singură, ca o egoistă ce eram
... luam frunze din copaci şi pietricele de pe jos, ziceam că-s bani şi ne jucam ,,de-a magazinul''
... cartofii erau bulgări de pământ
... ne duceau ai noştri la mare şi ne bălăceam în apă până ne scoteau de-acolo aproape obligaţi
... credeam că inima arată aşa: ♥
... ne petreceam toată ziua pe-afară
... jucam şotronul, raţele şi vânătorii, pereţelul, va-ţeas-cunselea *nu ştiu dacă am scris bine*, măgăruşul, etc.
... la pitita, mereu când cel care trebuia să ne caute, îl însemnam pe spate şi îi spuneam: ,, dacă te-oi uita, moare mama ta''
... foloseam numărători gen: ,, din oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic''
... mergeam şi furam căpşuni din curtea vecinului
... culegeam cireşe din pomul din fundul grădinii şi ieşeam cu ele la poartă
... ne luam la trântă
... nu ne păsa că ne murdăream
... abia dacă ne-aduceam aminte că ne este foame
... tata striga mereu la mine, pe stradă; nu aveam telefon ca să mă sune
... nu ne făceam atâtea griji
... nu stăteam să-i bârfim pe unul şi pe altul
... nu sufeream pentru că băiatul sau fata de care ne place nu ne băga în seamă
... inventam tot felul de jocuri prosteşti şi imitam ce vedeam la desene
... făceam cazemate

... ne doream să creştem *ce proşti am fost*
... pictam cu degetele
... făceam diferite chestii din plastelină
... desenam pe asfalt
... la grădiniţă, aveam un puzzle cu ţestoasele ninja şi nu ne jucam prea des cu el, dar, atunci când o făceam, eram cel mai fericit copil din univers
... mereu mi-a plăcut să mă joc mai mult cu maşinile decât cu păpuşile
... ne luam jucăriile pe care le aveam şi ,,le dădeam viaţă'', vorbind în locul lor, prefăcându-ne că se rătăciseră prin junglă, că erau nevoiţi să treacă un râu mare
... ne bălăceam în apă toată ziua, mai ales dacă fusese înainte încălzită la soare
... purtam aceleaşi haine trei zile la rând
... nu ştiu despre voi, dar eu am crescut cu Finneti
... nu exista Disney Channel, aveam Fox Kids (apoi Jetix), Cartoon Network şi Minimax
... ne uitam la Spioanele, Ce-i cu Andy, Viaţa cu Louie şi altele, mi-e lene să le înşir
... aveam cataloagele alea cu Pokemon şi ştiam fiecare pokemon în parte :))
 Şi câte şi mai câte. Aproape că nu ne plictiseam niciodată. Am avut o copilărie genială şi sunt mândră de asta. ^ ^
P.S.: pe 15 iulie 2013, bloguleţul meu împlineşte şi el 1 an! xD Încă mă gândesc să fac o postare specială, dar nu prea am idei. Heeeelp!

Ce mai face eu?

  Ce-i cu titlul? Păi, l-am pus aşa pentru că mă plictisesc, nu ştiu ce să fac, aştept să mi se încarce energia la un joc tâmpit şi... mda.
   Nu îmi mai merge o cască, e total aiurea... Măcar mai am o lunp garanţie la ele, dar nu cred că ajung pe la Bucureşti luna asta.
   Azi m-am trezit pe la zece. Am primit multe urări de ,, la mulţi ani'', şi mă bucur că oamenii nu m-au uitat. Să zicem că sunt uşor de ignorat. Da, sunt uşor de ignorat. Sau poate dramatizez eu totul... Nu ştiu, e ciudat. Sunt ciudată, ştiu. Ăm... iar vorbesc chestii fără sens.
    Sunt obsedată de Criminal case, stau într-una pe net, m-am apucat de citit Moromeţii şi chiar îmi place, mi-e lene să-mi mişc fundul din pat, fiecare zi e la fel... Mor de lene, mă simt ciudat, mi-e lene să citesc. Vreau să mă uit la filme, dar nu găsesc nimic bun la tv şi nu am chef să stau pe scaun în faţa pc-ului ca să mă uit o oră jumate la un film, sau să-mi pun laptop-ul.
      Trebuie să merg să-mi fac buletinul, dar mi-e lene să fac şi asta. N-am niciun chef.
      N-am chef de nimic şi totuşi, parcă aş face ceva.
      Vineri am desenat ceva... ah, da, să-l încarc. E un centaur, adică, mă rog, e fată, că sunt praf la desenat băieţi, şi chestiile alea de pe pielea ei sunt semnele zodiacale, în caz că nu v-aţi prins. Nu e cine ştie ce, dar e ok, având în vedere că e făcut din imaginaţie. Cred. Mă rog, cunosc persoane mult mai talentate ca mine, pe care le admir pentru munca depusă. Nu e vina mea că pe mine mă doboară lenea, da? :))

Ummm... unde rămăsesem? Ah, păi, vreau tabletă grafică şi creioane cerate. Kbye.