marți, 9 iulie 2013

Când eram copii...

... credeam că toate mamele vitrege sunt rele, pentru că aşa citisem în Albă-ca-Zăpada
... spuneam în engleză uan, ciu, tri
... nu ştiam ce-i ăla internet
... credeam că, mai demult, oamenii erau în alb şi negru, pentru că aşa erau pozele
... părinţii noştri ne trăgeau cu săniuţele
... ne minunam de fiecare dată când stăteam mult în baie şi aveam degetele ca nişte prune bătrâne
... luam noroi din curte sau din grădină şi ne prefăceam că găteam
... ne jucam de-a mama şi de-a tata
... făceam hăinuţe păpuşilor
... 69 era doar un număr
... primeam pufuleţi la grădiniţă şi mergeam afară ca să-i mănânc singură, ca o egoistă ce eram
... luam frunze din copaci şi pietricele de pe jos, ziceam că-s bani şi ne jucam ,,de-a magazinul''
... cartofii erau bulgări de pământ
... ne duceau ai noştri la mare şi ne bălăceam în apă până ne scoteau de-acolo aproape obligaţi
... credeam că inima arată aşa: ♥
... ne petreceam toată ziua pe-afară
... jucam şotronul, raţele şi vânătorii, pereţelul, va-ţeas-cunselea *nu ştiu dacă am scris bine*, măgăruşul, etc.
... la pitita, mereu când cel care trebuia să ne caute, îl însemnam pe spate şi îi spuneam: ,, dacă te-oi uita, moare mama ta''
... foloseam numărători gen: ,, din oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic''
... mergeam şi furam căpşuni din curtea vecinului
... culegeam cireşe din pomul din fundul grădinii şi ieşeam cu ele la poartă
... ne luam la trântă
... nu ne păsa că ne murdăream
... abia dacă ne-aduceam aminte că ne este foame
... tata striga mereu la mine, pe stradă; nu aveam telefon ca să mă sune
... nu ne făceam atâtea griji
... nu stăteam să-i bârfim pe unul şi pe altul
... nu sufeream pentru că băiatul sau fata de care ne place nu ne băga în seamă
... inventam tot felul de jocuri prosteşti şi imitam ce vedeam la desene
... făceam cazemate
... ne doream să creştem *ce proşti am fost*
... pictam cu degetele
... făceam diferite chestii din plastelină
... desenam pe asfalt
... la grădiniţă, aveam un puzzle cu ţestoasele ninja şi nu ne jucam prea des cu el, dar, atunci când o făceam, eram cel mai fericit copil din univers
... mereu mi-a plăcut să mă joc mai mult cu maşinile decât cu păpuşile
... ne luam jucăriile pe care le aveam şi ,,le dădeam viaţă'', vorbind în locul lor, prefăcându-ne că se rătăciseră prin junglă, că erau nevoiţi să treacă un râu mare
... ne bălăceam în apă toată ziua, mai ales dacă fusese înainte încălzită la soare
... purtam aceleaşi haine trei zile la rând
... nu ştiu despre voi, dar eu am crescut cu Finneti
... nu exista Disney Channel, aveam Fox Kids (apoi Jetix), Cartoon Network şi Minimax
... ne uitam la Spioanele, Ce-i cu Andy, Viaţa cu Louie şi altele, mi-e lene să le înşir
... aveam cataloagele alea cu Pokemon şi ştiam fiecare pokemon în parte :))
 Şi câte şi mai câte. Aproape că nu ne plictiseam niciodată. Am avut o copilărie genială şi sunt mândră de asta. ^ ^
P.S.: pe 15 iulie 2013, bloguleţul meu împlineşte şi el 1 an! xD Încă mă gândesc să fac o postare specială, dar nu prea am idei. Heeeelp!

4 comentarii:

  1. Ce vremuri.Şi toate s-au schimbat...:) La mulţi ani bloguleţului tăău! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Ha , atat de frumos , si eu ma gandesc deseori la ce frumos era , seara , istoviti dupa atata joaca ne urcam toti pe un gard si cautam navete spatiale pe cer iar apoi , daca pleca unu , plecam toti.
    Sunt norocoasa ca m-am nascut in perioada aia in care nu stiam de facebook si calculator , am avut o copilarie asa frumoasa...ma intreb ce copilarie aveam daca ma nasteam in perioada 2000 cand deja au inceput figurile pe net si scrisul my$ht0 , copiii astia de acum habar n-au ce rateaza!
    P.S : Ai o nominalizare pe blog-ul meu , aici : http://lovingpicz.blogspot.ro/2013/07/o-sutade-povesti.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am avut o copilărie mai mult decât minunată şi-mi pare sincer rău pentru cei născuţi după '99.
      Mersi, nu am mai făcut o leapşă de ceva vreme. :3

      Ștergere