Reclame. Reclame peste tot!

*Se presupune că voi încerca să nu neglizej blogul vara asta. Voi încerca, nu promit nimic.*

  Bun, să trecem la subiect. Se presupune  Nu, am mai folosit asta odată. Am ţânţari în cameră şi mă enervează, aşa că o să-mi fie cam greu să termin postarea asta.

  În primul rând, elevii de clasa a VIII-a au susţinut azi examenul pentru admitere la liceu, la limba şi literatura română. Mă rog, acum au ce să dea la ştiri. După părerea mea, *şi a multora*, subiectele au fost ale dracu' de uşoare. Dar staţi că urmează matematica, acolo-i groaza.
   Al doilea subiect despre care vreau să scriu sunt, după cum v-aţi dat seama şi din titlu, reclamele. Publicitatea are scopul de a informa publicul, de a fi atractivă, pentru a influenţa clientul. Bine, dacă mă întrebi pe mine, eu nu am cumpărat niciodată vreun produs pentru că mi-a plăcut reclama, dar se presupune că aşa ceva ar trebui să fie plăcut publicului. Dar multe reclame nu sunt deloc frumoase şi informative, ci de-a dreptul tâmpite şi enervante! Acum, pe bune, cine naiba crede că dacă mesteci Airwaves, poţi să cânţi ca aia la instrumentul ăla ciudat? :| Nu îmi amintesc acum toate reclamele care nu îmi plac, dar sunt multe altele foarte tâmpite, care îţi întrerup filmul la care te uiţi, exact în momentul culminant.
      Ah, şi nu trebuie să-mi spuneţi că nu vă uitaţi la televizor, pentru că ele sunt peste tot! De exemplu, azi voiam să ascult o melodie pe tube şi îmi apare o chestie ciudată cu nişte purcei care cântă. De când au băgat ăştia Youtube România, au accaparat şi site-ul pe care-l folosesc cel mai des, iar asta nu-mi place. Oh, şi să nu uităm de clipuri: fiecare clip conţine plasare de produse, la fel şi serialele şi filmele.
       Daaaaaar, să vedem şi partea bună: nu există o parte bună, în afară de faptul că noi ne prostim şi alţii au bani. Mulţi.

*Gataaaaaa revoltaaaaa! :))*

Miley, you are trying too hard

  Ştiu că mulţi dintre voi nu o înghiţiţi, sau nu recunoaşteţi că vă place, dar chiar vreau să scriu asta. Cu toţii o cunoaştem pe Miley Cyrus, şi, de asemenea, ştim şi cum şi-a dobândit succesul. A început ca o fată aparent inocentă, care juca în serialul pentru ,,adolescenţi'', ,, Hannah Montana.''

   După patru sezoane, Cyrus a decis să renunţe la acel serial, pentru că i se părea imatur şi a declarat că nu se va întoarce să joace rolul care a consacrat-o. A jucat, de asemenea, şi în filmul ,, Hannah Montana'', după care a început să joace în filme ceva mai mature, pentru persoane de vârsta ei, precum ,, The Last Song'', ,,Lol'' şi ,, So undercover''. Şi, cum spuneam, ştiu că multe persoane nu o pot suporta, dar nu e o actriţă chiar atât de îngrozitoare iar vocea ei e bună. Poate să cânte live, iar vechile ei melodii reuşeau să transmită ceva prin versurile lor.
    Iar acum a ajuns să cânte melodii gen ,, We can't stop'' sau ,,Decisions'' feat Borgore şi să facă un clip cam porno. Ok, am înţeles, a crescut, nu mai are 15 ani, dar e un pic exagerat. Se străduieşte prea tare să renunţe la imaginea de ,, fată cuminte'' şi îşi iroseşte talentul.
   Hai, acum săriţi-mi în cap că îmi plăcea Hannah Montana.

As wicked as you are, you're beautiful to me

  E naşpa să fi în chestia aia numită ,,zona prieteniei.'' Pe bune, doare. Doare să-l văd aproape zilnic, doare să sufăr ca proasta. Doare ca el să vrea să fim ,, doar prieteni.'' Dar presupun că e mai bine aşa... nu? Adică nu poţi forţa pe nimeni să te iubească. Totuşi... dacă nu-l văd ceva vreme, îmi e dor de el. Apoi, dacă îl văd, cine ştie ce mai face şi iar nu o să-mi fie bine.
  Mă simt aşa goală pe interior...
  Mă doare când îl văd nervos, sau cu moralul la pământ, dar nu ştiu cum să-i arăt asta. Ascultăm împreună muzica noastră preferată, stă cu mine la telefon, câteodată, chiar şi ore întregi. Alteori, nu are chef de mine... Nu, normal, de ce ar avea cineva chef de mine? De ce m-ar întreba cineva cum o mai duc, dacă mai trăiesc sau chestii de genul... ?
   Mă rog. N-am de gând să mai scriu mult, şi-aşa mă simt expusă.